Gresiti din nastere

Permanente evaziuni ne presara peste sentimente valuri de sudoare.Cand nu ne mai putem stapani,luam cerbul de coarne si ne prefacem ca ne place.Chitanta suferintei de-a lungul timpului este de-a dreptul stampilata cu sangele ranilor deschise,apoi este pusa in sertarul marturiilor mincinoase si al tradarilor.
Este deosebit de dulce gustul armoniei echilibrate.Avem patos,dar nu avem miscare de rezistenta.
Inuman este modul in care ne tratam copiii atunci cand implinesc varsta de 14 ani.Le facem act de identitate,ii introducem in societatea mizerabila,ii facem sa existe pe o hartie si mai ramane sa le implantam cipul in anorexia cu care se dezvolta pentru ca mai apoi sa fie obligati sa binecuvanteze pamantul secat de roade pe care calca.
Nervii sunt curbati la maxim si am putea sa le calculam perimetrul de actionare printr-o formula identica cu (scuzati cacofonia) cea a strangerii din dinti.Ne frecam palmele de bucurie pana cand jegul se transforma in mici nodule de mizerie,revarsate mai apoi pe pamant.
La ce folos exista sensul?Sau nonsensul?
Aer rarefiat,de ce ajuti oamenii sa traiasca?Nu vezi ca unii dintre noi nu vor sa te mai respire?
Placinta cu mere.
Libertatea de decidere este prost inteleasa.Noi cand alegem,alegem prost,ca mai apoi sa ne para rau,ca mai apoi sa ne zica vreun pseudo-intelept sa nu ne regretam alegerile,ca mai apoi sa inventam arme nucleare sa distrugem pseudo-inteleptii.
Totul este un lant,mai mic si mai subtire decat credem noi.Verigile nu sunt slabe,ci sunt doar prost ansamblate,iar directia lor este total gresita.
Ne unim enervant de aiurea si dezbatem discutii oribil de plictisitoare.Timpul trece,rutina e in floare.
Miraculos,inchei.