Contempland la adiacenta miscare a firelor de iarba,a norilor pufosi,mi-am da seama ca niciodata n-o sa avem parte de un happy end ca la carte.Nasterea este inceputul mortii.Nasterea este inceputul disperarii,fericirii,asteptarii,etc...De ce avem vise noaptea?De ce avem un subconstient din care reies particularitatii ale omenirii nestiute de fiintele muritoare?De ce ne nastem si murim?
Domeniul de moleculizare nu face decat sa sporeasca imaginatia bogata a gandacului de bucatarie privat de bucuriile vietii.Si din nou...de ce vedem cu ochiul liber ca cerul este albastru?
Poezia este o arta,pictura este o arta.Pe langa aceste complicatii ale vietii ne continuam stilul de viata monoton si obisnuit din care nimeni,oricat ar vrea,nu are scapare.Vrem sa facem lucruri periculoase,organismul ne cere adrenalina,dar intr-un final tot ajungem sa fim ingropati sau incinerati de urmasii nostri.
Memorand fraze si imagini colorate 3D,ne compatimim si suferim pentru ca intr-un final suntem oameni si incercam sa ne definim prin viata.Continuitatea drumului printre miliarde de suflete ne obliga sa razbim in viata asemenea unui miriapod care nu cere de la natura decat un trai decent printre salbatici.Prezenta efortului de a face bine sau rau este indescriptibila.Suntem pana la urma personaje pe imensa scena a pamantului roditor.Indoor sau outdoor?Aceasta-i intreabarea.
De ce unii aleg sa-si incheie socotelile cu viata chiar in momentul in care altii se nasc nestiind ca totul nu este decat de forma?
Pentru mai multe neclaritati apelati serviciul de urgenta al absolututui!
V-am pupat!Stay tuned,supa la plic a revenit in forta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu