Un sec in interiorul exteriorului

O anticipare a anumitor sentimente mi-a dat crezare.Atunci,orice loc din lumea asta pare a fi un regret,o amintire.Nu cer lucruri materiale,vreau doar surasuri indecise si etichetate cu vorbe frumoase rostite cu folos.Ma atrage curentul purtat de promisiunile desarte care mi s-au facut.
Care este secretul pentru a trece de la o mare pasiune la o imensa indiferenta?Raspunsul cred ca se afla in mintea tuturor vecinilor.
Pastram putin din fiecare si ne amagim cu mult din tot.Aventurile ne sunt redate de persoanele care declarau pe propria raspundere ca orice cuvant rostit este adevarul pur si indiscutabil.O incarcatura emotionala pe zi nu strica niciodata.Ma doare lipsa grijilor,vreau complicatii complexe care sa ma faca sa derulez filme intregi cu amintiri.
Construiesc anumite suprafete pe terenuri extravilane si zambete false se aduna pe chipurile indivizilor supremi.Ne place sa ne satisfacem poftele cu o sete indiscutabila si o dorinta inimaginabila."Intotdeauna" este cuvantul ce ar trebui sa fie cenzurat.Putem clipi chiar daca bataile inimii se rarefiaza si ajungem intr-un punct mort.
Cineva spunea candva : "Consistenta consta in minte".Starea vegetativa in care ma aflu nu va mai avea mult de tronat asupra mea.Legaturile mele cu intunericul si demonii interior vor lua sfarsit.
Oh,tu,dulce si amara viata...mai esti mult in mine?

Abis.