De fapt,e-un act
Imi place sa respir,imi place sa injur,as vrea sa n-am vicii
Dar sunt ale vietii delicii
Nu construiesc edificiiNu ma-ndur la principii
Imi plac piticii
Si mai ales micii
Cu mustar.
Pornesc din umbra...e cale lunga
Ajung sa am rabdare
Dar oare
Tu vei prinde culoare?
Stii ca nu-mi place orice culoare
Stii ca m-am saturat
Sa zbor din floare in floare.
Ma opresc la Tine.
Ma abtin.Sustin
Tot.
3 comentarii:
daca la "Un gol plin" vedeam o lupta a doua forte, sau cum ai zis tu..nu neaparat o lupta, cat o dualitate, aici vad schimbare; o schimbare care nu vine chiar asa natural, pe care incerci sa o ajuti, dar si o reidentificare. incerci sa stabilesti ce esti, ce te reprezinta, ce pastrezi, la ce esti dispusa sa renunti.
acolo unde am gresit, sa imi spui :D
in orice caz, foarte frumos scris.
:)) mult prea pompos,mult pre multa interpretare pt ceva asa simplu.da,ai o oarecare dreptate in a ta interpretare,vazand schimbarea si dispunerea la renuntare.si stiu si la ce versuri ai vazut asta.dar..hmm..n-am stat asa mult sa fac un rezumat in versuri la ceea ce gandesc eu.am scris repede,pe nerasuflate as putea spune.multam de comment. :*
am cam repetat cuvinte in comment-ul de mai sus.dumb ass me!intelegi tu.
Trimiteți un comentariu